După ce am terminat pregătirile in tranziție am stat un pic sa vedem ieșirea din apă a primilor profesionisti de la The Championship. Ei luaseră startul la 8:30. Apoi am pornit spre startul de la înot, cam la 1km distantă, pe celălalt mal al canalului în care se desfașura prroba de înot - un canal paralel cu Dunarea, cu apa ceva mai curată și mai linistită. Ne-am echipat cu neoprenele, am mai socializat și am luat un scurt contact cu apa în care urma să înotam. Senzatia nu a fost chiar așa neplacută cum mă așteptam, poate pentru că mă așteptam să fie extrem de rece. Apoi fiecare s-a poziționat la start unde simțea ca îi e locul. Eu undeva pe la mijloc, ceilalți 3 băieți mult mai in față. Startul a fost fix la ora 10, a fost rolling, câte 5 sportivi la fiecare 10 secunde. Cred că am pornit la 2 minute dupa primii.
Senzația la începutul înotului nu a fost tocmai plăcută. Pulsul mi-a urcat rapid, picioarele, mâinile și fața îmi erau bocnă. Primii 500m am tras destul de tare. Apoi am simțit ca încetinesc. Am avut difcultăți să respir, mai ales la început, asa că am respirat aproape exclusiv la 2 brațe. Nu m-am concentrat prea mult la tehnica, am încercat să am o cadență a brațelor cât mai bunâ. După primii 500m a dispărut și senzația de disconfort si mi-am intrat cât de cât într-un ritm. Pentru ca e destul de îngust canalul și pentru ca startul nu s-a dat în ordinea timpilor la înot, în permanență am simțit ca e înghesuială. Ori mă urcam eu pe cineva ori se urca cineva peste mine. La ~1500m era punctul de intoarcere (traseul e aprox in forma de J ) , apoi în scurt timp am ieșit din apă. M-am uitat scurt la ceas si am văzut 40min și ceva. Cu toate că e cel mai bun timp de până acum e totuși un pic dezamăgitor.
M-am mișcat destul de bine in tranziție, am avut o senzație de crampe la picioare dar m-am așezat pe jos să-mi dau jos neoprenul și a fost ok. M-am încălțat, am luat bicicleta și dupa aprox 5 min. am pornit la drum (pentru data viitoare îmi propun să am papucii pe bibicletă și să mă încalț din mers, ca un triatlet adevărat. Dar trebuie să fac niște exercții mai întâi :)
Primii 2-3 km prin sat erau un pic mai întorochiati asa ca i-am folosit sa imi intru in ritm. Apoi traseul a continuat in linie dreaptă, pe un traseu aproape exclusiv plat (exceptie o urcare pe dig și o urcare pe un pod). Mai întâi15 km pe un drum, probabil național, cu asfalt foarte ok apoi am urcat pe un dig pe maluul Dunării, din nou foate ok ca și peisaj si cu asfalt impecabil. Aici am mai continuat inca vreo 14 km. Pe bucata asta, cu toate ca vânul era din față, m-am simtit relativ bine. Eram multumit de viteză, undeva media pe la 31km/h. Pulsul era mai sus deca unde ar fi trebuit sa fie, poate din cauza înotului, dar nu am simțit că trag peste ce pot duce. Am trecut apoi un pod peste Dunăre și am continuat în sens opus, acum vântul, evident, era din spate. Viteza medie a început sa creasca, pe bucata asta am reușit sa țin undeva la 37km/h media. La km 42 a fost punctul de întoarcere, traseul pâna la pod același, doar în sens opus, dupa pod nu ne-am întors tot pe dig ci pe un drum național, prin sate. Asfaltul nu la fel de bun, dar mai mult decât rezonabil. Mi-a plăcut că ultimii 30 km au fost cu vânt preponderent din spate, asta m-a ajutat mult și la moral. De nutriție în principiu m-am ținut așa cum am planificat. Am porrnit cu bidonul de pe ghidon (750 ml) cu aprox 90g carbohidrați pe care plănuiam să îl consum în prima oră. Mai aveam la mine un bidon de 1l cu 2x90g carbohidrați pentru urmatoarea oră și ceva. Plănuiam să mai iau la un moment dat un bidon de apă pentru că, fiind totuși cald, estimam că ce am nu e suficient. Fix așa am făcut și aparent strategia a funcționat. Nu mi-a fost sete, nu am simțit lipsă de energie, nu am avut probleme cu stomacul. Data viitoare o să încerc 100g carbohidrați/ora. Ar trebui sa meargă. Pe langă asta am mai avut la mine un snikers, în ideea ca poate mă satur de nutriția aia lichidă și vreau și altceva. Asta o fost o idee semi-bună. Din cauza căldurii s-a cam topit, a fost greu de extras din ambalaj și m-am cam murdărit un pic, dar totuși a picat bine.
In final am reușit să termin bicicleta dupa 2h:38 cu o viteza medie de 33.2 km/h, un rezultat bun dupa standardele mele.
Tranziția 2 a mers repede, undeva în jur de 3 min. Am luat imediat gelul cu cofeina pe care îl pregătisem și am pornit.
Traseul de alergare e destul de serpuit, o bucla de aprox 4 km repetată de 5 ori. Partea bună e ca m-am văzut cu Nico la fiecare buclă si m-am intersectat și cu colegii de club de câteva ori. Punctele de alimentare erau 2 pe traseu dar fiind bucla scurtă insemna o distanță de aprrox 2km între ele. Inițial m-a îngrijorat faptul că alergam și pe pavaj și pe iarba, mai ales că avusesem probleme la gleznă dar nu au fost de fapt probleme. Singura problema a fost căldura. 25 de grade nu-i neapărat foarte mult pentru un triatlon dar cum vremea anterioară nu a fost tocmai prietenoasă, nu am avut mult timp să mă adaptez. Erau cateva zone cu umbră și am folosit fiecare punct de hidratare să mă răcoresc. Ca și nutritie, strategia a fost să iau câte un gel la fiecare 5-7 km, dar pe primul l-am amânat până la km10. Pur si simplu, pe caldura aia, simțeam ca nu intră. Al doilea l-am luat dupa inca 5km. După fiecare punct in care reușeam să mă răcoresc, reușeam să cresc ritmul, până undeva la 5 min/km, apoi, ritmul scădea ușor pe măsură ce mă încălzeam. Mult timp am pierdut la punctele de hidratare. În special în ultimii km (cam ca de obicei) am început să fac calcule. Destul de devreme mi-a fots clar că timpul de 5:25 nu va fi o problemă, dar mi-a devenit clar că timpul va fi de fapt sub 5:20. La un moment dat am început chiar să fac calcule pentru un 5:15 dar mi-a fost clar ca e nevoie de un ritm pe care nu il pot susține. În final am trecut linia de finish dupa 5h:17min:56s cu o alergare de 1h:49 la un ritm de 5:13 min/km, cam asa cum îmi planificasem de acasă.
Ca și concluzie, pentru mine a fost per total o cursă excelenta. Mi-am depășit așteptările la bicicletă, alergarea a fost in parametrii iar înotul undeva la limita de jos a acceptabilului. Un record personal care îmi dă speranțe că se poate chiar mai bine de atât. Toată experiența Samorin-Bratislava a fost una foarte bună, mi-a placut mult organizarea si tot ce s-a întâmplat în jurul cursei iar Bratislava, ca și în trecut, e un oras care mi-a lasat o impresie foarte bună.
Am renunțat la concursul de la Oradea. Chiar dacă m-am simțit bine acolo de fiecare dată și chiar dacă nu mă simt extrem de epuizat, simt totuși că e prea mult. Mă voi concentra în continuare pe concursul de la Timisoara unde aș vrea să scot un timp și mai bun.
Comments