Ceasul trebuia sa sune la 4. De la 4 aveam comandat micul dejun la pachet la hotel iar de la 5 se deschidea tranzitia. M-am trezit ca de obicei inainte, undeva pe la 3:40 dar ma simteam odihnit. M-am invartit un pic pana la 4, am mai verificat bagajele si am coborat la masa. Acolo am fost surpins sa vad vreo 9 triatleti + vreo doi sustinatori si un oficial si am vazut inca vreo 3-4 pachete pregatite. Am mancat rapid ce era pregatit, am urcat in camera, m-am schimbat, am luat bagajele si am plecat. Planul era sa ma duc eu singur cu masina, cu toate bagajele, Nico urmand sa vina pe jos (cam o ora) mai tarziu cand se trezeste.
Am ajuns in tranzitie, am facut repede rost de o pompa, am umflat rotile, am pregait bidoanele si ce mai era. Au aparut imediat si ceilalti baieti din trupa, cam toti am terminat pregatirile rapid si am pornit cu totii spre lac. Am stat un pic, ne-am socializat si apoi a inceput fiecare sa se pregateasca in ritmul lui. Cineva din trupa a aflat ca putem sa ne schimbam grupa de start la inot asa ca mare parte din noi am profitat de asta. La inscriere estimasem 41 de min asa ca am fost inclus la grupa albastra dar ultimele antrenament m-au facut sa sper la 38 de min adica o serie mai inainte. Si toti cei care erau in seria mea sau dupa s-au mutat mai in fata asa ca din echipa Kona am pornit de fapt ultimul.
In prima parte la inot am fost destul de stresat. Aveam ochelari noi, pe care i-am testat de 3 ori la bazin dar nu am reusit sa ii fixez suficient de bine si de doua ori m-am oprit sa scot apa din ei. Cred ca am inotat destul de prost ca si tehnica, am respirat la doua brate aproape tot timpul, am incercat sa fac cate un pic de drafting dar nu mi-a prea iesit. Traseul de inot e unic, se inoata 900m intr-un lac, apoi se iasa din apa si urmeaza e o bucata de alergat de vreo 200m dupa care o noua runda de inot in al doilea lac. Parca in al doilea lac m-am simtit ceva mai bine am senzatia ca am inotat un pic mai constant si mai bine. La final ceasul arata 43 de minute, peste ce imi doream eu dar nu neaparat foarte rau. Daca consideram si bucata de legatura dintre cele doua lacuri probabil timpul de vreo 41 de minute de inot nu e de fapt chiar asa rau.
Prima tranzitie a mers mai incet decat imi doream. M-a prins o crampa puternica la gamba si am avut dificultati sa imi dau jos neoprenul. Asa ca am consumat in final 6 min 25s. Apoi am pornit la bicicleta. Mi-a luat vreun km sa imi intru in ritm apoi, la scurt timp, am urcat pe autostrada si am inceput sa pun un pic de presiune in pedale. Pe bucata de autostrada am mers cu o medie de aprox 35km/h ceea ce e fantastic, peste asteptari. A urmat apoi prima catarare, nu lunga dar destul de abrupta. A mers mai incet decat estimam eu iar coborarea de dupa, fiind destul de tehnica am facut-o temator, astfel ca la baza ei ajunsesem la o medie de 29km/h. Mi s-a parut ca am pierdut mult asa ca am decis sa recuperez pana la urmatoarea catarare, cea lunga de la km 60. Urma o bucata foarte usor valurita, pe malul Dunarii, extrem de spectaculoasa si rapida in acelasi timp. Aici Strava imi zice ca am avut din nou o medie in jur de 35km/h asa ca am ajuns cu o medie de 31.5 la baza dealului. Si apoi a urmat catararea. In ziua precedenta, din masina nu mi se paruse asa grea, acum mi-am scimbat parerea. Nu a fost neaparat monstruoasa, am urcat chestii mai grele dar viteza mica m-a cam facut sa im pierd entuziasmul. Am depasit cativa concurenti aici ceea ce m-a facut sa cred ca nu mergeam de fapt asa prost. In final am ajus sus si am inceput coborarea. Din nou temator. Clar imi lipseste experienta pe coborari. A mai urmat o urcare scurta si abrupa, o coborare si mai abrupta si apoi o coborare lunga si usoara pana in tranzitie. Timpul total a fost de 3h:3min:17 sec. un pic mai mare decat ce speram eu dar nu e rau deloc.
A doua tranzitie a mers mai rapid, pentru ca nu am stiut exact unde se termina, e o mica diferenta intre timpul meu si cel oficial care e de 5:18.
Si am pornit la alergat. Planul ininital era sa incep cu un ritm de 5:20 min/km si sa accelerez in a doua jumatate dar pentru ca ma simteam bine, am reusit sa mentin un ritm de aprox 5:10 cea mai mare parte a traseului. Am avut cateva opriri scurte la punctele de alimentare dar suficient de scurte cat sa nu-mi strice prea mult ritmul. Am avut usoare sezatii de crampe dar nimic serios. Pe la km 13 am simtit ca imi scade energia si am incetinit un pic dar spre finaal am accelerat din nou destul de mult. Din calculele pe care le-am facut am ajuns la concluzia ca un timp total de 5h:46 (foarte aproape de targetul optimist) e realizabil daca accelerez un pic. Ultimii km i-am facut, cred undeva la 5 min/km. La final am fost suprins sa vad ca am ajuns la finish in 5h:43min:33s un timp mai bun decat cele mai optimiste asteptari ale mele.
Un pic despre nutritie. La bicicleta am pornit cu un singur bidion de izotonic in asa fel incat prima urcare sa o fac fara greutate suplimentara. In varful dealului am luat un alt bidon pe care, la fel l-am consumat pana inainte de urcarea doi, iar spre finalul celei de-a doua urcari am luat si bidonul 3 pe care de fapt nu l-am mai consumat. Am reusit in felul asta sa evit opriri fiziologice. Am plecat cu 2 batoane si un gel la mine, pe parcurs am mai luat un baton si un gel dar de fapt am consumat doar 2 batoane si jumatate in total. Pe ultimii 30 km practic nu am mai mancat si baut aproape nimic. Nu era parte din plan, pur si simplu am fost concentrat la pedalat, mai ales ca eram pe coborare. La iesirea din T2 (start alergare) am luat un gel, apoi pe parcurs m-am oprit de vreo 3 ori sa beau izotonic, redbull si o data cola si am mai luat un gel pe la km 7.5. Dupa km 15 nu m-am mai oprit deloc.
Concluzii:
Challenge St. Pölten e cu siguranta o cursa foarte faina, excelent organizata cu un traseu interesant si provocator si suficient de aproape de Timisoara incat sa fie si logistic la indemana. Cu siguranta recomand
De data asta am simtit ca sunt bine pregatit din toate punctele de vedere. Chiar daca pe alocuri am improvizat un pic (ex. nutritia) in mare parte m-am tinut de plan si totul mi-a iesit
De cand ma antrenez cu trupa de la Kona simt ca mi-am crescut foarte mult nivelul. Am fost mereu un sportiv solitar dar acum simt o motivatie in plus sa ma antrenez mai serios si sa am rezultate mai bune. Probabil o sa scriu mai in detaliu despre asta
Am recitit cateva din rapoartele mele de cursa anterioare in special pe distanta 70.3 si pot sa vad cat de spectaculos am evoluat. Si simt ca inca nu am ajuns la potentialul maxim
Cursa A de anul asta urmeaza. Simt ca sunt pe un drum excelent. Sansele sa obtin un timp de sub 12 ore sunt reale zic eu.
Spor la antrenament (sau la orice altceva te motiveaza zilele astea)!
Comments