Inca de cand am dat peste reclama la Transfier, mi-am dat seama ca e un triatlon pe care trebuie musai sa il fac. Si pentru ca nu m-am simtit super antrenat, in special la bicicleta, am cautat oportunitati de pregatire. Si asa am aflat de Endurace Triatlon Belis. Pentru ca nu avea o diferenta de nivel semnificativa la bicileta (~1100m) m-am gandit ca e un antrenament bun pentru Transfier. Asa ca nu m-am pregatit in mod special pentru el. Mai mult, pentru ca aveam doar experienta triatloanelor mari (Ironman mai exact) am neglijat ccomplet nutritia, bazandu-ma pe ce ofera organizatorii.
Ne-am cazat la Oradea, urmand ca sambata dimineata eu sa plec singur la Belis, sa fac triatlonul si sa ma intorc. Aveam oarecare emotii pentru ca nu stiam in ce stare o sa fiu la final dar oricum era varianta cea mai buna pentru familie. Acolo lucrurile au mers impecabil. Inregistrare, luat kit, pregaitit numere, zona de tranzitie si eram gata de plecare.
Inotul mi se pare de departe cu cel mai fain traseu. Jumatate de traseu in linie dreapta, tinand balizele pe stanga si intoarcere pe partea cealalta cu balizele tot pe stanga. Extrem de simplu pentru orientare. Timpul meu a fost in nota obisnuita, undeva in ultima treime.
A urmat bicicleta, un traseu prin padure, ondulat, fara catarare extreme (doar una ceva mai serioasa dar nu foarte lunga) si cateva bucle pe acolo. Drumul nu foarte bun dar decent. Pentru ca nu eram foarte bine pregatit pe partea de nutritie, la un moment dat mi s-au terminat bateriile si efectiv m-am chinuit pe ultimii km.
Am auns in tranzitie, m-am schimbat si am pornit la alergat. Traseul de alergat se suprapune partial cu cel de bicileta si, atipic pentru experienta mea, e cu diferenta de nivel. 2 bucle in total cu o urcare continua si o coborare continua pe fiecare bucla. Nu cu panta foarte mare dar suficient in faza asta a cursei. La putin timp dupa plecare m-am intersectat cu un alt concurent care era insotit de un pacer pe bicicleta. M-am preluat in “echipa” lor si prima bucla am alergat impreuna. Pacerul a devenit pacerul meu (desi spre rusinea mea nu am retinut cum il cheama). Tipul m-a tinut de vorba, mi-a pus intrebari, mi-a dat sfaturi, mi-a dat apa, a facut tot ce putea ca sa imi tina mintea ocupata si treaba asta a dat rezultat fantastice. Din pacate ei erau cu o bucla in fata mea deci a doua bucla am facut-o singur. Incomparabil mai greu, am cedat psihic de cate ori apoi am gasit resurse sa continui. Timpul final nu a fost stralucit, locul 14 la categoria mea de varsta (din 16 inscrisi si 14 care au luat startul). Un rezultat, ca de obicei, corect pentru preatirea pe care am avut-o.
Overall, e un triatlon bine organizat, intr-o zona foarte faina, oameni foarte faini, traseul nu e cel mai fain dar suficient de fain incat sa merite. Singurul gust amar l-am avut cu publicul. Pentru ca pe durata probei de bicileta traficul a fost inchis si apoi deschis la alergare, ne-am luat multe claxoane si injuraturi de la soferi frustrati. Asta e una din marile diferente fata de concursurile din afara. Acolo oamenii efectiv se bucura ca au loc astfel de evenimente in satul lor. Stau in fata casei pe bancuta cu clopotei, vuvuzle, etc si incurajeaza. Probabil e nevoie de multe evenimente de genul asta la noi ca sa ajungem la nivelul respectiv.
Comments