Intreaga schimbare a pornit de la o singura idee “sa devin un Ironman pana la 40 de ani”. Dupa ce ideea s-a transformat in plan si apoi intr-un angajament fata de mine, nimic nu ma mai putea opri. Urmatorul pas a fost sa aleg competitia. Dupa cateva ezitari intre Klagenfurt, Kalmar si Copenhaga am ales Klagenfurt, in primul rand datorita distantei fata de casa - logistic era cel mai simplu. In data de 27 iunie 2014, la ora la care se deschideau inscrierile online pentru editia din 2015, eu eram la birou, intr-o conferinta telefonica cu clientul.. Partea in care eram eu implicat era suficient de scurta cat sa imi permita suficient timp pentru inscriere. Asa ca, in momentul in care inscrierile au inceput, am fost pregatit. Cred ca asa emotii la o inscriere nu am mai avut de cand m-am inscris la liceu. Nu-i usor la nivelul de pregatire pe care il aveam atunci, sa faci un angajament atat de ferm pentru un eveniment care are loc peste un an de zile. Dar am facut-o.
Din momentul ala, modul in care am privit pregatirea s-a schimbat radical. Nu mai era cale de intoarcere. Trebuia sa fac tot ce tine de mine ca sa ajung unde mi-am propus. Antrenamentele de alergat erau deja incepute, aveam un plan clar pentru asta, era momentul de ma gandesc la celelalte disipline. Pentru ca mi-a fost relativ usor sa ma antrenez foarte devreme dimineata si iesitul cu bicicleta la ora respectiva nu e tocmai o optiune, o bicicleta de camera a fost alegerea fireasca. Bicicleta pe care am imprumutat-o.
Primele iesiri in weekend au fost cu batrana mea bicileta de tip hardtrail dar era clar ca ca e nevoie sa trec la nivelul urmator. Prima cursiera am imprumutat-o, dar am reusit in final sa imi cumpar propia cursiera. Am luat-o de pe un site de mica publicitate, si sincercred ca am dat mai mult decat face in realitate (adica 300 Euro) dar nici nu aveam suficiente cunostinte atunci (nci acum nu am :) ) si eram deja destul de disperat. Trebuia sa incep sa ma antrenez cu bicicleta cu care concurez ca sa ma obisnuiesc cu ea. Apoi antrenamentele au fost in timpul saptamanii dimineata pe bicicleta de camera si in weekend turele lungi pe cursiera. Focus in special pe a creste progresiv distanta parcursa.
La inot a fost un pic mai complicat. Credeam ca sunt un inotator destul de bun dar m-am gandit ca ar fi util sa ma duc la cateva cursuri ca cineva sa se uite un pic la tehnica mea si sa imi aduca mici imbunatatiri. Planul initial era sa fac 8 sedinte, in final am ajuns la 32 dupa care puteam spune cu maxima indulgenta ca tehnica mea se apropia de una decenta. Desi
a fost un pic mai greu, am reusit sa ma duc cat de cat constant si la bazin, tot dimineata, inainte de serviciu.
Ca si tipuri de antrenamente am inceput sa includ tempo-uri, intervale si am avut cateva incercari de antrenament cu dealuri la bicicleta plus cateva brick-uri (bicicleta urmata imediat de alergare). Nu foarte multe, focusul a fost pe distanta la toate disciplinele. Cele doua maratoane anterioare mi-au dat o oarecare incredere pentru alergat, ingrijorarea mea cea mai mare era bicicleta, cea mai lunga tura a mea am reusit sa o fac de 160km. La inot am reusit sa fac o sesiune de 3.8 km si una de 4 km si in plus am avut o sesiune de test cu neoprenul. Pentru ca am fost de fiecare data destul de constant eram increzator. Dupa calculele mele neoprenul imi aducea un plus de viteza de 1 min. perkm asa ca estimarea mea pentru ironman era innre 1h:40 min si 1h:50 min.
Probabil cel mai interesant si util antrenament a fost o simulare de triatlon, cu ajutorul a doi prieteni am plecat dimineata la Surduc, am traversat inot lacul (probabil ~1km), de acolo am pedalat pana in Timisoara dupa care am alergat pana acasa. A fost o tura extrem de utila care mi-a dat incredere de care avam nevoie. Marea necunoscuta ramanea distanta. Cum voi reusi sa parcurg toate cele trei probe una dupa alta. E suficienta toata pregatirea pe care am facut-o?
Opmerkingen