Te invit să citesti mai întâi cum m-am pregătit si ce asteptări am avut pentru cursa asta si cum a decurs săptămâna de dinainte.
M-am trezit la 3:45, cu 15 minute inainte să sune alarma. Mi-am pregătit repede și al doilea bidon cu nutriție/hidratare (primul, cel mare era pregaătit de ieri) și am coborât la masă. Așa cum promisese gazda, micul dejun era pregătit. După câteva minute a coborât la masă si britanicul care concura si el. El a terminat mai repede, eu am preferat să nu mă grăbesc. Am mâncat încet si în liniste apoi am urcat in cameră, m-am echipat, am luat ce mai era de luat si am pornit. Am ajuns in tranzitie pe la ora 6, am pus bidoanele la locul lor, computerul de bicicletă si am umflat rotile. Am mai inspectat o dată sacul de bicicletă, apoi mi-am lăsat sacul cu haine de stradă, am mai luat un ultim gel și m-am indreptat spre zona de start.
In zona de start erau voluntari cu marcaje pentru timpii de inot. Eu m-am așezat imediat după cel pe care scria 1h:20 - 1h:30. Chiar dacă e fără neopren, incă mai sper ca un timp apropiat de 1h:20 e posibil (cel mai bun timp la bazin de 1h:14 +4-5 min pentru ca nu e cu neopren). Startul e spectaculos, pentru ca se formase coada in forma de J, pâna aproape de startul propriu, puteai să ii vezi pe cei de dinainte. Organiztorii au aprins niște torțe si pentru că incă era destul de întuneric, efectul a fost spectaculos. Mi-a venit si mie rândul cam la 30 min dupa primul start si am pornit. Am simtit că merg bine, ritm bun, efort sustenabil. Chiar am prins pe câteva porțiuni alti atleți dupa care să merg la trenă. Nu pe durată foarte mare dar am simțit ca ajută. Apoi, dupa borna de 500m am inceput să am probleme. A fost nevoie să mă opresc de 4-5 ori din cauza unei puternice senzatii de vomă. Am inceput chiar să mă gândesc la abandon. Nu pot sa imi explic motivul. M-am gândit inclusiv la mult discutata problema a calitatii apei despre care am tot citit in ultima saptămâna pe grupul de FB, dar am exclus varianta asta.
Nu mi s-a părut că ar fi vreo problema. Da, sigur, nu e apă de lac de munte, e destul de tulbure dar nu mai rea decât alte lacuri sau râuri in care am inotat. Cred ca pe la marcajul de 1000 m mi-a dispărut senzatia și urmatorii 500 m i-am înotat destul de chinuit. Undeva pe la punctul de întoarcere am simtit ca îmi intru in ritm si de acolo am înotat destul de fluent. Din când în când (deși mi-am propus să nu fac asta) m-am uitat la ceas și de fiecare dată am fost dezamăgit de timp. In final am iesit din apă dupa 1h:35, mult peste ce îmi doream.
Tranzitia la bicicletă a mers bine. M-am miscat eficient si dupa 5 min am fost pe bicicletă.
Prima parte a traseului e prin oraș, destul de întortochiat, dar în scurt timp am ieșit pe drum drept și plat. Aici am incercat să câstig cât mai mult timp. În momentul ăla am sperat că pot recupera cele 15 min pierdute la înot. După 10-12km urmează prima cățărare. Aveam aici o viteză medie destul de bună. Cațărarea inițiala e (cred eu) cea mai abruptă dintre toate,cu o pantă medie de 6% si o lungime de 3km. Urcarea a mers decent, m-am simțit puternic. Apoi, pe coborâre, am realizat (daca mai era cazul) cât de mult imi lipsește experiența pe genul ăsta de trasee. Dacă pe cățărări depășeam destul de mulți sportivi și foarte putini mă depășeau, pe coborâri situația era invers, mulți mă depășeau și pe toată durata cursei nu imi aduc aminte să fi depășit eu pe cineva.
După coborârea asta se intră intr-o buclă de 73km pe care o facem de două ori. În bucla asta sunt încă trei cătărari. Prima de 4km cu o panta medie de 5%, a doua, cea mai lunga de 16km! cu o pantă medie de 3% si a treia, cea mai scurtă de doar 2.2km cu 4%. Asta conform cu datele oficiale. Prima parte a buclei e în usoară coborâre, o zonă foarte rapidă. Aici asfaltul era cu criblura, nu neapărat foarte aspră dar considerând viteza mare și specificul bicicletei de triatlon, nu a fost extrem de confortabil. Pe la km 25 mi-am pierdut computerul de bicicleta. Am auzit că a căzut ceva dar mi-a luat câteva secunde să îmi dau seama ce, și, evident, nu m-am oprit. Nu era o chestie foarte valoroasă, oricum ceasul îl folosesc pentru înregistrarea curselor, dar îmi era comod să văd acolo viteza instantanee. După încă 3-4km am pierdut și gelul pe care îl luasem la mine de back-up. Până la final am mai pierdut încă două geluri și un baton luate de la ei. Dar niciuna din astea nu m-a afectat în sens negativ.
A urmat apoi prima cățărare din seria de 3 din buclă. Chiar la inceput, unde era și panta cea mai mare, chiar in oraș, un grup mare de spectatori și de o parte și de alta. Nu chiar ca la Challenge Roth sau Turul Franței, presupun, dar atmosfera a fost fantastică, te motivează să te ridici din șa și să pedalezi la putere maximă.
Asta am și făcut, chiar dacă nu e neapărat o idee bună. Și cățărarea asta a mers bine iar coborârea în nota obisnuită. Urma apoi o bucată care mă așteptam să fie relativ plată. In realitate a fost destul de vălurită și cele câteva cățărări erau destul de abrupte, chiar dacă nu foarte lungi. În a doua tură, cățărările astea m-au demoralizat destul de tare, mai ales că urma cățărarea lungă. Și daca tot vorbim de cățărarea lungă... asta a fost partea de care îmi era cel mai teama. Așa cum am tot zis, experiența mea e destul de limitată pe partea asta. Știam de acasa că prima jumătate e mai abruptă, a doua ar trebui sa fie destul de lejeră. Exact asa a și fost. Am incercat sa merg relativ constant, fără ruperi de ritm. Dupa 8km panta s-a mai atenuat si am intrat pe un drum ceva mai ingust intr-o padure de brad. Foarte faină senzatie, îm momentul respectiv am început chiar să savurez pedalatul. Am iesit din pădure, am mai urcat un pic șî am ajuns la punctul de alimentare din vârf. De aici urma o coborâre, la început mai abruptă, apoi ceva mai lină, intreruptă doar de o ultimă cățărare, de data asta mai scurtă, de vreo 2km doar si apoi din nou coborâre lină până la finalul buclei. Cu toate că m-am hidratat si alimentat, zic eu, foarte bine, fiind deja foarte cald, undeva la km 120 a inceput să mă doară capul. Cu siguranță din cauza căldurii și poate eram și un pic deshidratat. Mi-am adus aminte de bancul ăla cu rețeta de curcan cu dovleac copt. Fix așa mă simțeam in căldura aia cu casca aero pe cap - ca un curcan cu dovleacu' copt :). Permanent am stat cu ochii pe ceas si am făcut calcule. Destul de repede am realizat că nu pot recupera cele 15 min pierdute la înot, apoi am realizat că un timp de 7 ore la bicicletă e mai realist. Am incercat să fiu mai agresiv pe coborâri in bucla a doua dar uitându-mă acum pe Strava văd ca nu mi-a prea iesit. Ultima portiune de aprox 6km a fost prin oraș și aici am incercat să nu forțez, să mă pregătesc mental pentru alergare.
Fix la intrarea in tranzitie m-am bucurat să ii văd pe copii si pe Nico. Am reusit să mă descalț la un singur picior asa ca am mai stat câteva secunde la linia de dismount. Cu ajutorul voluntarilor am găsit foarte repede locul in care trebuia să las bicicleta. Dar am realizat imediat că am probleme serioase. Mă durea incredibil de tare laba piciorului, undeva in partea laterala exterioara si asta la ambele picioare. Mă durea atât de tare că imi era greu să merg, nu mai vorbim de alergat. Am sperat că o sa imi treacă dupe câțiva pași sau măcar senzația va fi diferită in papucii de alergat. M-am echipat relativ repede, am făcut o scurtă pauză fiziologică și am iesit din tranziție.
Primul punct de alimentare era la câteva zeci de metri de tranziție. Pentru că mă dureau in continuare picioarele mai mult am mers până acolo decât am alergat. Până acolo am luat un gel cu cofeină pregătit pentru momentul ăsta. La prima masă m-am oprit, am băut pe loc 4 pahare de apă, apoi am mai luat din mers un redbull si niste cola si am incercat să îmi pun niște apă pe picioare. Voluntarii mi-au arătat un duș 10-20m mai incolo așa că m-am mai oprit o dată să mă răcoresc, in special pe picioare, în speranța că durerea o să mă lase. Din păcate fără rezultat. In momentul ăla eram atat de demoralizat din cauza durerii incât eram aproape convins că voi abandona. Nu vedeam cum aș putea să merg 42km cu durerile alea, iar de alergat nici nu se punea problema. Imdediat dupa dușul ăla era o zonă mai largă, era acolo un DJ intr-un jeep Redbull și acolo i-am văzut din nou pe ai mei dincolo de gard. Erau o multime de spectatori in zona respectivă. M-am abătut de la traseul optim si m-am dus către gard cu intenția să le spun că efectiv nu mai pot. Astea erau cuvintele din mintea mea. Inainte să apuc sa zic ceva au inceput ei să mă incurajeze. "Hai tata, hai că poți". Clar n-am mai putut să zic nimic în momentul ăla asa că am făcut un efort și am început să alerg. Îmi dădeam seama că modul în care alerg nu seamănă deloc a alergare, era un fel de șchiopătare la viteză ceva mai mare. Imediat după, am ajuns in zona de finish. Traseul trece foarte aproape de finish, practic, fiind 4 bucle de 10,5 km, treceam pe la finish de 4 ori. Acolo erau 3 crainici, intre ei era si o doamna/domnișoara. Cand m-a văzut mi-a strigat, in română -”hai Daniel, hai. Esti singurul român. Te astept aici!” (in realitate nu am fost singurul român, eram doi). Apoi traseul facea o intoarcere la 180 asa ca am mai trecut inca o data prin zona unde erau ai mei, am ajuns la DJ si apoi traseul schimba directie și mergea pe malul lacului in care am înotat de dimineata. Cu toate încurajările de la ai mei, de la crainică, de la public, am reusit să trec peste durere și am început să alerg. Cred că durerea a dispărut cu totul după vreo 2 km și am inceput să alerg de adevăratelea. Planul de acasa era sa incerc un ritm de 5:20 min/km și primi km am fost destul de aproape de ritmul ăsta. Problema era căldura. Pe traseu erau foarte multe dușuri. In bucla a treia mi-am propus să le număr dar n-am mai avut suficientă energie să fac asta până la capăt așa că nu stiu exact câte au fost, probabil in jur de 10. Multe puncte de alimentare, foarte bine aprovizionate si foarte multi voluntari. In momentul ăla nu mai aveam nici un obiectiv clar de timp, clar aveam deja 45 min peste ce planificasem de acasă, obiectivul era sa termin cursa intr-un mod rezonabil. Am sperat la un moment dat să termin sub 13 ore dar nu mi-am propus neapărat asta. Am decis ca la jumătatea alergăriii să fac o evaluare și să văd atunci ce e de fapt posibil. Intre punctele de alimentare am alergat relativ constant. Am depășit foarte mult atleti. Erau extrem de mulți care mergeau. Nu-i de mirare pe căldura aia.
Problema e că la fiecare stație de alimentare sau la fiecare duș mă opream măcar un pic să arunc cu apă pe mine și să beau sau să mănânc ceva. Așa că, cu toate că ritmul mediu de alergare a fost undeva la 5:30 - 5:40 pe toată durata alergrării, datorită deselor opriri, la final ritmul mediu a fost de fapt 6:12. Erau si 3 porțiuni cu diferență de nivel, 2 la urcările pe poduri (alergarea fiind pe ambele maluri ale lacului) și încă una la ieșirea dintr-un parc. Nu lungi dar in condițiile date, destul de solicitante. Pe portiunile astea am preferat să merg. Traseul aș zice a fost cam 60-70% la soare în prima parte, apoi pe măsură ce se însera, umbra a mai crescut. Ultima tură a fost mai confortabilă din punct de vedere al temperaturii dar și nivelul de energie era spre zero, așa că ritmul tot pe acolo a fost. La km 21 am făcut niste calcule si am concluzionat că 13 ore e un obiectiv nerealist, decizia a fost în continuare să termin cursa in mod onorabil.
In final am reușit să termin de alergat cele 4 bucle în 4h24 după ceasul meu și să obțin un timp total de 13h16min59s. Foarte departe de estimarea mea initială. Suprinzător sau nu, nu sunt deloc dezamăgit de rezultatul final. Poate doar de înot. M-am pregătit bine și am dat tot ce puteam. Locul 15 la categoria de vârstă la o competitie Ironman e mai mult decât onorabil pentru mine și, cred eu, spune multe despre dificultatea traseului și a condițiilor. Mai multe concluzii te invit să citesti aici.
Comments