Obiectivul de a finaliza un maraton in mai putin de 4 ore a devenit oficial odata cu inscrierea la Bratislava. Visasem la asta si la Budapesta si la Viena dar acum era realizabil. M-am antrenat targetat pentru asta. Temerea mea cea mai mare erau crampele, nu am prea scapat de ele la competitiile serioase din ultima vreme.
Ca de obicei am facut o mica excursie de familie, am stat cateva zile la Praga apoi sambata ne-am mutat la Bratislava. A urmat inregistrarea si o scurta tura de oras. Mi se pare un oras fain de vizitat, mai ales ca e aproape de Timisoara si poate fi lejer combinat cu Praga. Dar nu asta e subiectul.
Ca si organizare mi s-a parut usor sub celelalte dar e cumva normal, e un maraton mai mic decat cele pe care le facusem anterior. Cu toate astea nu pot sa reprosez nimic concret. Inregistrarea a mers impecabil, pe traseu totul clar, punctele de alimentare suficiente (de fapt chiar prea multe), voluntari super ok. Traseul in mare parte fain, doar o bucata destul de lunga pe un bulevard mare, fara vreo vedere spectaculoasa si fara pic de umbra.
Dimineata concursului nu a inceput in modul ideal, micul dejun in locul in care ne-am cazat a fost slab si prost organizat. Dar suficient de ok pentru ce aveam eu nevoie. Am mancat repede ceva si i-am lasat pe ai mei sa continue linistiti masa si am plecat spre zona de start. Vreo 15 minute de mers lejer, apoi o scurta incalzire, apoi alinierea la locul de start. Planul era sa alerg un pic mai lent primul km, de incalzire, undeva la 5:45 api sa acelerez un pic si sa tin un ritm constant de sub 5:40. Planul a mers excelent in prima parte a cursei (ca de obicei). Usor usor, temperatura a inceput sa creasca si am inceput sa ma tem de crampe. Punctele de alimentare erau la fiecare 5 km si intre ele, tot din 5 in 5 km erau puncte suplimentare, doar cu apa. La fiecare punct suplimentar imi luam apa si mi-am turnat-o pe picioare, la fiecare punct principal mi-am luat ceva de baut. Se pare ca treaba asta a functionat, singurul moment in care am avut o crampa a fost cand m-am oprit sa imi leg un siret si m-am intins intr-un mod atipic.
Usor usor, probabil din cauza lipsei de volum de antrenament, energia a inceput sa scada, la fel si ritmul. Opririle dese la punctele de vitalizare au inceput sa contribuie semnificativ la timpul total asa ca la km 37 am realizat ca pot scoate sub 4 ore doar daca voi face unul din cele mai bune rezultate pe 5km de pana acum, lucru clar imposibil. Asa ca am redus ritmul iar km 41 l-am facut in mare parte la pas, in ideea de a trece linea de sosire “ca un campion”, o strategie pe care o aplicam deja de ceva vreme. Timpul final a fost de 4:04:38 . Desi nu mi-am atins obiectivul am fost foarte fericit cu imbunatatirea pe care am avut-o, m-am simtit excelentsi faptul ca nu am mai avut crampe a fost un extraordinar. In plus, am acum convingerea ca maratonul sub 4 ore ramane doar o chestiune de timp.
Comments