Finalizarea maratonului de la Budapesta a fost surprizatoare nu doar pentru mine dar si pentru oamenii care ma cunosteau. Evident oamenii erau curiosi, iar o mica parte din ei, chiar direct interesati. Cativa oameni mi-au spus: “wow, intr-o buna zi as vrea sa fac si eu asta”. Replica asta suna incredibil de familiar. In momentul in care un prieten apropiat a spus asta m-am oferit imediat (in naivitatea mea) sa ii devin "antrenor" personal. Recomandarea mea a fost sa gasim un maraton peste 6 luni, ne inscriem amandoi si lucram un plan de antrenament. Maratonul de la Viena suna perfect, doar ca prietenul meu nu era chiar atat de hotarat pe cat credeam eu asa ca m-am trezit singur. No worries, aveam deja experienta, stiam ce inseamna un maraton si probabil era un anrenament bun pentru Ironman Klagenfurt.
Ca si pregatire nu am facut nimic special fata de maratonul anterior. Doar ca eram intr-o faza in care aveam nevoie de mai mult antrenament de bicicleta si inot deci aveam mai putin timp de alergat, in acelasi timp si baza mea de anduranta era cu totul alta.
Am facut insa una din greselile care apar pe toate siturile cu sfaturi de maraton. Am decis fix la expo, cu o zi inainte de maraton, sa imi iau in sfarsit niste papuci de alergat seriosi. M-am gandit eu ca daca ma plimb incaltat cu ei o zi intreaga inainte de concurs nu voi avea probleme in cursa. Nu stiu daca eu sunt baftos de felul meu, daca e karma sau principiul ala e supraevaluat dar fix asa s-a intamplat. Nu am avut nici cea mai mica prblema din cauza asta.
In cursa m-am simtit mult mai bine decat la Budapesta, asa cum era de asteptat. Avand lectia invatata de la Budapesta, am incercat sa ma alimentez mai serios asa ca am mancat banane si am baut izo la fiecar punct de alimentare. Doar ca stomacul meu a refuzat sa digere mancare solida in momentele respective (e o problema pe care inca o am la alergare dar am invatat sa o gestionez). Problema asta nu a fost atat de serioasa incat sa ma impiedice sa finalizez cursa cu un record personal. Cand esti la a doua cursa treaba asta nici macar nu e asa dificila. Cursa a fost mai putin spectaculoasa decat cea anterioara, am reusit sa alerg relativ constant cu o usoara scadere de ritm pe la km 27. Timpul total 4:25.
Concluzii:
ca si atmosfera, organizare mi-a placut mai mult la Budapesta. Viena mi s-a parut prea mare si parca s-a pierdut ceva din intimitatea de la udapesta
nimic nou in ziua cursei - chiar daca la incaltari am avut noroc, nu la fel a fost vorba cu mancarea; exerseaza dinainte echipament, nutritie, ritm, ora, temperatura, etc. Nu zic ca nu funtioneaza altfel dar e un ris mare care te poate costa
din nou faptul ca am avut familia cu mine a contat enorm. La un moment date le-am intalnit pe fete pe traseu si asta mi-a dat energie
コメント