In momentul in care am decis sa fac un Ironman, planul pe care l-am construit a fost unul extrem de ambitios. Asta a avut niste avantaje dar a presupus si cateva riscuri. In final am fost norocos si in afara de cateva accidentari nu foarte serioase lucrurile au mers. Acum uitandu-ma in spate, nu as recomanda o abordare atat de agresiva. Cred ca riscurile sunt de fapt mai mari decat le-am perceput eu initial.
In special in vremurile pe care le traim acum, cand lucrurile se intampla cu rapiditate, ne dorim rezultate imediate, daca se poate fara prea mare efort. Nu mai avem rabdare sa construim lucrurile pas cu pas. Exista o fata pozitiva si anume faptul ca progresul e mult mai rapid, reversul e ca daca nu costruim pe o baza solida, lucrurile sa pot prabusi usor. Cred ca ni se intampla frecvent sa cadem in capcana asta a rezultatelor imediate si limita de cele mai multe ori nu e evidenta.
Exista doua riscuri majore pe care le vad atunci cand suntem mai ambitiosi decat e necesar. Unul e sa ne accidentam. E un risc cu impact foarte mare si foarte probabil in acelasi timp. Sau iesind din domeniul sportului, riscul e sa nu avem baza necesara si lucrurile sa se prabuseasca.
Un al doilea risc pe care il vad e ca este foarte probabil ca un efort prea mare sa ne faca sa nu il putem sustine prea mult timp. Am vazut multi oameni care se apuca de alergat la 1 ianuarie, se apuca de dieta de luni sau se apuca de invatat de maine pentru ca dupa o saptamana sau o luna sa renunte la planul lor. Si o iau de la capat anul urmator.
Din multe perspective e mult mai bine sa facem un efort mai mic dar pe care sa il putem sustine pe termen nelimitat. Cred ca asta e unul din motivele principale pentru care dietele nu functioneaza.
Imi aduc aminte de sesenele animate cu Bugs Bunny si testoasa. Desi e mai rapid, iepurele pierde, pentru ca nu e consecvent. Arunca o privire asupra planurilor tale. E sustenabil ce ti-ai propus? E un plan pe termen scurt sau pe termen lung. Ajuta oare sa faci niste pasi mai mici?
Comments