In planul de antrenament pe 2022 spuneam ca ma gandesc la un posibil maraton in toamna, dupa IM Maastricht. Ma bazam pe faptul ca voi avea o forma sportiva excelenta deja si un record personal ar putea fi posibil.
Dupa perioada de refacere dupa IM am incercat sa ma antrenez cumva in paralel pentru half-ul de la Belgrad dar si pentru maraton. Adica alergarle lungi am incercat sa le fac un pic mai lungi de 21km. Pot spune ca mi-a iesit partial si cum ziceam si in postarea despre Belgrad, am simtit ca nivelul nu e chiar acolo. Mai mult dupa Belgrad am reinceput sa am dureri la picior, dureri care m-au tinut cate trei zile in repaus dupa alergarile lungi.
Ca si strategie am eztat un pic. Aplicatia Coros imi zicea ca as putea scoate un timp de 3h 18 min. ceea ce mi se parea exclus. Speranta mea era de 3h:30 dar aveam dubii ca as putea tine un ritm de ~5 min/km pe distanta aia. Un timp de 3h:40 parea mult mai realist pentru nivelul la care eram. Cu toate astea, dupa o scurta consultare in familie, am concluzionat ca de fapt nu am nimic de pierdut si voi incerca obiectivul ambitios de 3h:30. Planul era sa incerc sa alerg constant, de la inceput pana la sfarsit. Daca pot. Evident.
Nu cred ca are sens sa intru in detalii despre inregistrare, perioada dinaintea cursei, etc. Fiind acasa a fost foarte simplu. Partea faina e ca fiind acasa au fost mult colegi de club. Si atmosfera a fost faina. Doi dintre noi am alergat la maraton, cred ca tot vreo doi la semi si ceilalti la 10k.
La start m-am pozitionat undeva pe la mijloc, cred, si dupa primii 20-30m mi-am dat seama ca acolo ritmul e mai lent decat planul meu asa ca am accelerat rapid si am ajuns repede la viteza tintita. Din punctul ala nu cred ca au mai fost foarte multe depasiri. Nu am avut senzatia de inghesuiala de la alte maratoane (mai mari). Traseul presupunea o bucla de 10.5km repetata de 4 ori. Cred ca erau 3 puncte de alimentare, destul de bine aprovizionate, eu am pornit cu 4 geluri la mine + inca unul inainte de start.
Prima bucla a mers foarte bine, am tinut un ritm destul de constant de aprox 5 min/km, exact cat imi doream, usor mai rapid pe alocuri. In bucla a doua erau deja mai putini concurenti, cei de la 10km au terminat (bucla era comuna pentru cele 3 probe). Aici a fost nevoie de o scurta oprire dar am recuperat repede timpul pierdut asa ca am reusit sa imi pastrez media. Practic ceasul meu arata 1h:45 la jumatatea cursei. Am simtit in momentul ala ca o sa am dificultati sa pastrez ritmul si pe la km 25 viteza a inceput sa se degradeze. Mai intai am scazut la 5:15 cativa km iar de la km 30 a inceput "dezastrul". Fiecare km l-am facut mai incet. Mi s-a terminat energia, ma dureau muschiii si cel mai ingrijorator, ma dureau destul de tare gleznele. In permanenta imi reajustam obiectivul de timp, mai intai am inceput sa sper la 3:40, apoi 3:45 apoi sa obtin macar un record personal (recordul anterior fiind de 3:54 la Antwerp. Pe final, probabil ultimii 500m am accelerat un pic si in final am trecut linia de sosire in 3:47:55. Conform cu ceasul meu distanta a fost un pic mai mare iar Strava mi-a inregistrat noul record personal pe distanta de maraton la 3:44:29. La final am simtit ca am dat tot ce puteam, as indrazni sa spun ca m-am simtit la fel de terminat ca dupa ironman-ul de la Maastricht.
Surpriza a venit dupa ce am plecat de acolo si ma indreptam spre masina. Calin mi-a trimis un mesaj sa ma felicite pentru ocuparea locului 1 la categoria de varsta. In prima faza am crezut ca glumeste. Sincer, a fost o chestie complet neasteptata. Timpul nu e de loc unul grozav.
Dupamasa a urmat cursa copiilor unde a participat si Dragos. Acolo, organizarea mi s-a parut ca nu a fost la fel de buna ca in cazul adultilor dar Dragos a fost super fericit ca a castigat prima lui medalie.
Dupa asta a urmat premierea, a fost interesant sa urc pe scena pe podium, sa primesc trofeul de la Mihai Covaliu. Partea trista a fost ca ceilalti doi premianti la categoria noastra, locul 2 si 3 adica, nu au venit si a fost cam stingher de unul singur acolo. In fine sunt super fericit cu rezultatul ca si pozitie in clasament, sunt multumit ca am dat tot ce puteam, nu sunt neaparat extrem de fericit cu timpul obtinut. Imi era clar de la inceput ca sansele sunt mici, imi lipsea antrenamentul specific, nu am avut alergari lungi suficiente si probabil, dupa tot anul asta am acumulat si multa oboseala. Dar ma bucur ca am riscat si am tras de mine. Daca nu riscam, sunt sigur ca scoteam un timp mai bun, poate acel 3:40 ar fi fost posibil dar nu regret absolut deloc ca am incercat.
Un lucru e clar, vreau sa fac un maraton sub 3:30 si cred ca pot sa il fac cu pregatire dedicata pentru asta.
E momentul sa pun paucii de competitie in cui, dar nu si pe cei de antrenament.
Comentarios