Triatlonul de la Timisoara nu era parte din planul meu. Cu toate astea nu puteam sa il ratez. In momentul in care s-a anuntat am facut rapid calculele si mi-am dat seama ca, cu toate ca e la doar doua saptamani distanta de Ironman Maastricht, un Olimpic ar merge. Asa ca m-am inscris fara ezitare. Nu am facut nici o pregatire speciala, forma buna acumulata ar trebui sa ma puna intr-o situatie destul de buna. E adevarat ca ultimele antrenamente au fost mai degraba concentrate pe distanta si mult mai putin pe viteza. Mai mult de atat, am stat un pic pe ganduri dar in final am decis ca ziua de sambata (o zi inainte de competitie) sa o dedic unui antrenament destul de intens. Deci practic am decis ca focusul nu e pe competitia asta.
Aveam cateva semne de intrebare in zilele de dinainte. Organizatorii ziceau ca ne duc cu vaporasul la zona de start. Mi-a trecut imediat in minte ideea ca poate pornim de pe vaporas direct, un fel de Norseman in miniatura. In realitate fix asa a fost, si a fost o experienta foarte faina. Am decis sa merg fara neopren, la cat de cald a fost in zilele precedente eram sigur ca neoprenul nu va fi permis. In realitate era, dar nu regret deloc decizia. Daca l-as fi luat probabil muream de cald pana la start. Apoi cu cateva zile inainte am vazut ca la olimpic nu e permisa bicicleta de triatlon asa ca sambata am pus rotile de carbon pe batrana mea bicicleta de sosea si am demontat aerobarele. Totul pregatit.
Despre cursa nu cred ca sunt multe lucruri de povestit. Inotul, fiind in aval, a mers neasteptat de repede. As estima chiar 30s/100m mai repede decat in mod normal. In final am terminat in 24:31 min, adica 5 min mai repede decat cele mai optimiste asteptari. Tranzitia a mers relativ repede si am pornit la pedalat. Aici nu aveam asteptari mari. Fiind o bucla in oras cu multe viraje si intoarceri, stiam ca voi fi lent. Nu sunt un ciclist tehnic si nu ma avantajeaza genul asta de traseu. Nici nu am simtit ca am tras exagerat de tare. Poate, daca eram mai odihnit si un pic mai hotarat as fi putut scoate un timp ceva mai bun cu 2-3 min, dar nu asta a fost obiectivul meu. Rezultatul a fost 1:17:35 si o medie de 31.6 km/h. Tranzitia 2 a fost si mai rapida si am pornit la alergat. Am luat repede un gel pe care initial il planificasem la bicicleta si am pornit. Deja era foarte cald, in primul km am simtit durerea aia la muschii din zona inghinala pe care o am de ceva vreme si nu stiam cat de bine o sa rezist. Dar m-a luat valul. Vedeam cate un concurent in fata si ma ambitionam sa il depasesc. Si in felul asta am vazut ca reusesc sa tin o medie pe la 5min/km. Usor mai incet in zonele expuse la soare, usor mai rapidin zonele cu mult public. Am reusit sa tin ritmul asta pana la final si chiar sa sprintez pe ultimul km asa ca am terminat alergarea in 49:18 cu un ritm de 4:47/km.
Sunt extrem de multumit de performanta avand in vedere modul in care m-am pregatit. Organizarea a fost de nota 10, fara exagerare. Fiind prima editie ma asteptam sa fie mici scapari pe alocuri dar eu unul nu am vazut niciuna (si am auzit asta de la mai multi concurenti). Locul in clasament a fost 4/9 la categoria de varsta respectiv 23/43 la general. E prima data cand sunt asa aproape de podium si asta mi-a dat o senzatie ciudata, dar analizand cifrele, cele 6 min intre mine si locul 3 erau mult prea dificil de recuperat. Mai mult, intre mine si urmatorul au fost doar 3 secunde asa ca ma bucur cam am sprintat pe final.
Timp final (oficial) 2:36:26. Ceasul meu arata: inot 24:31, T1 4:37, bike 1:17:36, T2 2:46, Run 49:18
Urmeaza IM Maastricht.
Comments