M-am trezit la 3:15 deși îmi pusesem ceasul să sune puțin înainte de 5. Nu-i atât de atipic pentru mine să mă trezesc la ore din astea, mai ales în ziua cursei. Ce e diferit e ca și noaptea de dinainte am dormit mai puțin de 5 ore, și noapte asta la fel. M-am culcat mai târziu decât mi-aș fi dorit. Ultima perioadă a fost (din nou) destul de stresantă. Nu sunt neapărat obosit. Mai mult mi-e ciudă. M-am uitat pe rezultatele de anul trecut și la categoria mea de vârsta un timp de sub 5h:07 te ducea pe podium. Anul trecut am ieșit pe 4 la olimpic fără să mă pregătesc special. Acum sunt într-o formă foarte bună, mă ajută și apa la înot. Cu toate că am început să mă pregatesc pentru distanța lungă și poate am pierdut un pic la viteză, cred că totuși sunt în cea mai bună formă de până acum inclusiv pentru distanța de half, și pot scoate, dacă prind o zi bună, un timp sub 5h:05. În aproape 10 ani de când m-am apucat de sportul ăsta nu m-am gândit niciodată la podium. Până acum.... Așa că mi-e ciudă. Am investit multa pregătire, mult efort, și acum am sanse mari să nu obțin ce îmi doresc doar pentru că am avut niște săptămâni cu stes.
Vineri, la ședința tehnică, m-am bucurat să văd atât de mulți colegi de club. Suntem o trupă mare și faină și e normal să fim atât de mulți prezenți la un concurs de acasă. Ședința tehnică, ca și organizare a fost impecabila, chiar un pic mai bine decât anul trecut. Locația, zic eu, a fost mai potrivită și mai confortabilă. Totul clar și la obiect.
Și acum lucrurile importante :)
Am ajuns in parcare (foarte aproape de tranziție) pe la 6:30. N-am avut multe de pregătit, am mai schimbat 2 vorbe cu câtiva colegi de club care erau la half (celelalte probe încep mai târziu) și am pornit ușurel spre locul de îmbarcare. Startul se ia de pe vaporeto (pentru cine nu e din Timisoara - astea sunt niște vaporașe folosite pentru transportul local). Anul ăsta a fost mai complicat pentru organizatori, fiind numărul dublu de participanți a fost nevoie de două vaporase. Nu eram convins ca o sa le iasă, ma gândeam ca e mult prea complicat procesul. Dar din ce am văzut eu la half, a fost de fapt impecabil. Mă aștept să fi fost la fel și la celelalte probe. Fiind în 2 vaporeto, organizatorii ne-au rugat sa ne așezăm în două grupuri, cei "mai rapizi" și cei "mai lenti". Strategia (pe care am copiat-o de la colegii de club) a fost să mă poziționez la coada grupului rapid. Startul a fost cam la 1-2 secunde per participant, eu am pornit cam la 3 min. dupa primul. Am fost suficient de răsfirați așa că nu m-am ciocnit aproape deloc de alți concurenți. Am încercat de vreo două ori să stau la trenă, mi-a ieșit doar pentru scurt timp. Am simtit că apa mă ajută și chiar am fost suprins când ceasul mi-a semnalat primii 500m. Ca si efort, am simțit că merg în ritmul meu, nici mai tare nici mai încet față de ritmul cu care sunt obișnuit. Pontonul de la finalul probei a fost diferit de cel de anul trecut, aici a fost un pic mai ușoară ieșirea și erau suficienți voluntari acolo să ajute. M-am uitat scurt la ceas și nu mi-a venit să cred. 29 min și câteva secunde. Incredibil.... (pentru nivelul meu, evident) In mod normal, fără costumul de neopren, pe distanta asta m-aș aștepta la 40 min într-o zi foarte bună. Știind că ajută faptul că apa e curgătoare, calculul de acasă era undeva la 31-35 min. Iată că mi-am depășit așteptările. Și mai mult decât atât, mă simțeam, în mod suprinzător, plin de energie.
M-am mișcat foarte bine în tranziție. Un pic mai mult mi-a luat să imi pun șosetele dar a fost ok. Decizia să merg fără neopren, cred eu, a fost inspirată. Poate mai câștigam 2 minute la înot dar cu siguranță aș mai fi pierdut secunde bune aici, așa că, per total, zic eu, a fost bine. Dar motivul principal al deciziei a fost temperatura. Știam că va fi cald în timpul zilei și am vrut sa amân cât mai mult momentul în care o să mă supraîncălzesc.
Am ieșit pe stradă și am pornit la pedalat. Traseul e o buclă de aproximativ 7km parcursă de 13 ori la proba de half. Imi era un pic teamă de faptul că sunt multe curbe pe traseu, inclusiv 3 întoarceri la 180. Îmi doream să scot o viteza medie undeva la 32-33km/h. Ca și putere stiam ca pot, dar în același timp știu că nu sunt un ciclist tehnic, că voi pierde mult timp in viraje. Plus, fiind multe ruperi de ritm, nu știam cum mă va afecta. Cu toate astea, m-am simtit bine. Dupa Ironman Maastricht scriam că imi displace genul de traseu tehnic. Aici, suprinzător, am simțit că schimbările astea de ritm mă mențin alert. Prima jumătate a cursei am mers excelent, conform cu standardele mele. Am reușit să țin o medie undeva la 32.8km/ora. Apoi, undeva pe la bucla 8 ritmul a început să scadă. Nu îmi era clar unde și de ce. Fiind multe ruperi de ritm, nu puteam să îmi dau seama dacă problema e ca încetinesc prea mult in curbe, dacă pe liniile drepte nu merg la fel de tare sau e o problemă cu accelerarea la ieșire. Nu mă simțeam obosit în mod particular, m-am ținut bine de planul de nutriție/hidratare, cu toate astea, viteza medie a inceput sa scada. Pe traseu, pe una din străzi, era o succesiune de guri de canal (vreo 3 la numar) destul de denivelate. Era o idee bună să le ocolești, mai mult, era și suficient loc. Trei benzi în locul respectiv, practic puteai să le ocolești prin orice parte. Cred ca din13 ture, doar în 3 mi-am adus aminte din timp. Aparent mintea mea nu funcționa la parametrii obișnuiți. Mi-am dat seama că mare parte din traseu am fost într-o stare de flux - nu m-am gândit la aproape nimic. Pe undeva, asta cred că e un lucru bun, să fii 100% dedicat activității curente, fără să te gândești la prea multe, dar nu e ceva ce eu fac în mod tipic. Am realizat că probabil lipsa de somn ar putea fii de fapt cauza lipsei concentrării. Am finalizat bicicleta dupa 2h:42 cu o medie de 32.4 km/h. Nu-i rău dar nici grozav.
Problemele au apărut când m-am dat jos de pe bicicletă și am început sa alerg in tranziție. Am simtit ca am dificultăți să mențin direcția, aveam o senzatie ca după 2 beri (nu sunt un băutor sportiv, 2 beri la mine se simt). Să nu iți imaginezi că alergam în zig-zag, nu cred că starea mea putea fi percepută din afară. Dar eu așa m-am simțit. Am pus bicicleta în rastel, mi-am schimbat încălțarile, mi-am luat gelurile și am pornit. Un gel cu cofeina l-am luat in tranziție, am luate alte 4 cu mine.
Am ieșit pe stradă la alergat și am încercat rapid să mă autoevaluez. Senzatia de amețeală dispăruse, dar am simțit ca nu sunt tocmai la capacitate. E deja foarte cald... La primul punct de hidratare, la cateva sute de metri dupa tranziție, am oprit să mă hidratez și să mă racoresc. Apoi am incercat să îmi intru în ritm. Părea că mă stablizez undeva la viteza dorită, obiectivul meu e un ritm de 4:40 min/km. Aparent sunt pe drumul cel bun, de obicei durează 2-3km să se adapteze corpul la noul sport. Doar că la un moment dat în al doilea km am simțit că usor usor mă prind crampe la picior. Și crampele au fost atât de puternice încât a trebuit să mă opresc și să fac un pic de stretching. Am stat acolo mai bine de un minut. Pentru ca era atât de devreme în alergare, am început să mă tem ca nu voi putea finaliza cursa. Dar am reusit să îmi revin și am reînceput să alerg. Am ajuns la al doilea punct de hidratare, am băut cât am putut, apa, cola, iso, redbull. Am luat de toate. Am uiat de orice strategie. Plus dușul cu apă rece și aruncat apa, în special pe picioare. Părea că mi-am revenit, am încercat din nou să îmi intru in ritm. Urma bucata din centru, foarte multa lume, foarte faină atmosfera, extrem de energizant. Am simțit că în sfârșit reușesc să alerg. M-am uitat la ceas și ritmul era pe la 4:35. Prea repede. Am încetinit un pic. Am început sa fac calcule, sa văd de ce ritm am nevoie ca sa recuperez măcar o parte din timpul pierdut. Am decis ca un ritm de 5 min/km mediu la final e rezonabil, mă poate aduce la un rezultat final acceptabil, chiar dacă inițial imi propusesem un ritm mai rapid. Știam că nu aș mai putea recupera cu totul timpul pierdut (ca-n viață). Doar că pe masură ce alergam mi-am dat seama că nici timpul ăla nu e realist. Mi-a fost greu să alerg constant. Ritmul alterna intre 4:50 si 5:20 probabil. Pe bucata din centru unde erau multi spectatori și era umbră ritmul a fost foarte bun, în locurile expuse la soare, mai slab. Planul de nutriție a fost câte un gel după fiecare 4 km, în final am luat un gel la km 4, apoi la 8 si apoi la 14 dupa care m-am oprit. Simțeam că nu mai intră. Nu cred că asta mi-a afectat într-un fel performanța.
M-am bucurat să întâlnesc pe traseu câțiva prieteni și foști colegi, de fapt ei m-au strigat, eu eram in lumea mea și incapabil să observ ceva in jur. Plus încurajările colegilor de la club. Toate astea mi-au dat energie și m-au ajutat, zic eu, să trec peste multe momente grele. Cândva, pe la km 14 cred, mi-am adus aminte de un articol vechi al lui Brett Sutton (un cunoscut antrenor de triatlon). Nu mai știu detaliile dar zicea ceva de genul că pentru amatori important e să se bucure de evenimente de genul ăsta și să nu uite că au și alte responsabilități - job, familie etc. Și probabil alea-s pe primul loc. Gândul ăsta m-a ajutat să mă relaxez. În momentul ăla mi-am propus ca restul cursei să o savurez. Da, trag de mine și merg până la capăt, dar nu neăparat mă mai interesează obiectivul de timp. Am venit aici pentru că asta imi place să fac.
În final am terminat alergarea după 1h:54 min cu un ritm mediu de 5:13 min/km, cam ca și cel de la Samorin (dar aici alergarea e mai lungă cu 1 km). Nu îmi aduc aminte de vreo altă cursă recentă de triatlon la care sa fiu la fel de darâmat. Am dat tot ce aveam. Dupa finish am încercat să mănânc ceva dar nu am reușit, am băut două pahare de cola și două beri fară alcool, m-am socializat foarte puțin cu colegii și am plecat acasă. Simțeam o nevoie puternică să dorm.
Timpul total, conform cu ceasul meu a fost 5h:13:20 - Inot -29:12 (1:30/100) , T1:4:13 , bicicleta: 2:42:47 (32.4km/h) T2: 2:45, Alergare: 1:54:28 (5:13/km) mai lent decât mi-aș fi dorit. Nu il consider un record personal chiar dacă e cel mai bun timp - la înot 11 minute se datorează apei curgatoare dar alergarea fiind mai lungă, aș mai adauga 5 min acolo. Poate 5:12 ar fi putut fi considerat un record :)
Câteva concluzii:
Nu mi-am atins obiectivul de timp dar cu toate astea sunt mandru de ce am realizat în condițiile date (nu vreau să sune ca o scuză lipsa de somn, dar e un fapt totuși)
Anul ăsta nivelul a fost semnificativ mai sus. Nici măcar cu un timp de 5 ore nu eram aproape de podium
Chiar dacă a fost foarte cald, cred ca timpul de care eram capabil la alegare, in conditii normale ar fi putut fi măcar cu 10 min mai bun
E posibil ca și nivelul de oboseală (de la antrenamente) să fi fost destul de mare. Am început să mă pregatesc pentru Ironman Vichy și am un volum deja mai ridicat de antrenament
Si dacă tot am scris de asta, am gasit între timp și articolul ăla al lui Brett Sutton care m-a ajutat să mă re-motivez aici
Despre organizare:
Problema cănd ai o prima ediție foarte bună e ca e aproape imposibil să îmbunătățești ceva la a doua. Cu toate astea echipa a reusit imposibilul. Au fost câteva elemente care mie mi-au placut în mod deosebit (și le compar doar cu prima ediție) - schimbarea locației pentru sedința tehnică, schimbarea locului de ieșire din apă, schimbarea locației dușului de pe traseu. Volutarii mie mi s-a părut ca au fost mai multi și mai entuziasti
E prima dată când primesc în kitul de start o carte/brosura sau nu știu cum să o numesc. Foarte faină ideea. Multumesc!
Și la fel ca anul trecut totul a fost impecabil. Mai ales ca anul asta numărul paticipanților a fost mai mare, automat totul mai complicat și asteptările paticipanților mai mari
Deci felicitări organizatorilor. Îmi mentin părerea de anul trecut - e probabil cel mai bine organizat concurs din Romania la care am participat eu si cu siguranță poate concura la capitolul organizare cu marile concursuri de afara. Parerea mea :)
Comments