Intreg planul pentru 2018 l-am construit cu ideea triatlonului de la Podersdorf in minte. E cursa cea mai importanta a sezonului. Ma simteam puternic, in forma. E drept ca la inot nu aveam suficient antrenament dar asta nu e ceva neobisnuit. In plus am o bicicleta de triatlon, in sfarsit ma simt ca un triatlet. Bicicleta am testat-o doar un pic, la triatlonul Olimpic de la Belis. Nu ma simt foarte confortabil pe coborari dar la Podersdorf bicicleta e pe plat deci ar trebui sa fie ok.
Am plecat vineri dimineata din Timisoara si am fost surprins de cat de aprope de granița cu Ungaria ne-am oprit. Zona arata interesant, e o regiune viticola. Sunt foarte multe eoliene acolo, lucru care m-a facut sa ma gandesc ca probabil vantul bate des si tare in zona, un lucru nu neaparat bun pentru duminica. Citisem despre asta dar e diferit cand vezi cu ochii tai.
Eram cazati intr-un satuc la vreo 15km de Podersdorf, asa-i cand te tezesti tarziu sa rezervi cazare. Ne-am cazat am dat o tura prin sat sa cautam ceva de mancare apoi am plecat la Podersdorf sa exploram. Ziua de sambata am petrecut-o in Podersdorf, am avut o vreme impecabila, cald, soare. Am facut o baie in lac, apa calda si faina. Am inchiriat si o barca cu motor si am facut o scurta plimbare. Am facut o recunoastere cu masina a traseului de bicicleta. Traseul are 6 bucle de 30km partial pe drumuri judetene, partial pe drumuri agricole, prin culturile de vie, dar toate asfaltate, cu un asfalt inte foarte bun si impecabil. Apoi formalitatile - inregisrare + ridicat kt, check-in bicicleta, sedinta tehnica si apoi retras la cazare.
Pentru ca vremea incepea sa se strice si prognoza pentru a doua zi era de ploaie, am decis ca ma voi duce singur la Podersdorf, Nico si copii vor ramane la cazare. Am gasit un loc de parcare la o distanta rezonabila de start si am plecat spre tranzitie. Ploua marunt, era frig si batea vantul foarte tare, numai a vreme de triatlon nu parea. Asta e. Ajung in tranzitie si ma echipez incet. Pe lac, supriza, era valuri. Semnificative ca si inaltime. Ma sperie un pic treaba asta. Ma incalzesc un pic pe mal (nu prea mult) si intru in apa. Senzatia nu e neaparat rea, comparativ cu vremea de afara apa pare calda. Intre timp s-a oprit si ploaia. Ma pozitionez mai in spate si… start. Ma lupt cu valurile, am mari dificultati la orientare, m-am trezit de nenumarate ori indreptat in alta directie. Mi se intampla frecvent sa scot capul sa ma orientez fix cand sunt in vale si nu reusesc sa vad balizele. Inotul are doua bucle, daca prima am terminat-o intr-un timp cat de cat rezonabil, la a doua a fost dezastru. La un moment dat cand eram in bucla doi a inceput o ploaie din aia adevarata, puternica si cu stropi mari care a tinut vreo 15 min. Ma gandeam ca e un avantaj ca sunt lent, e mai bine ca m-a prins in apa decat pe bicicleta. Cand ies din apa ma uit in spate si vad ca erau foarte putini oameni in spatele meu (pe rezultate am vazut ca erau doar 7). In tranzitie mai erau vreo 3 oameni relaxati, atat de relaxati ca am plecat inaintea lor.
Am inceput pedalatul. Prima bucata era cu vant din spate si m-am simtit incredibil. Evident urma sa vina bucata cu vant din fata unde cu greu reuseam sa tin o medie de 22km/h. Strategia era sa mananc ceva la fiecare jumatate de ora si sa fac aprox o ora si 5 min pe bucla. Mi-a mers foarte bine treaba asta, am reusit un timp total de 6:30, fix cum mi-am propus de acasa. In ultima tura, eram deja putini pe traseu si a inceput din nou o ploaie ca cea de dimineata. Efectiv ma durea acolo unde ma lovea ploaia, asa mari erau stropii. Drumul era complet acoperit de apa si mi-a fost teama sa nu ma accidentez, mai ales ca eram practic singur si nu stiam din spate cine mai vine si la ce distanta. In final a fost ok. Am ajuns in tranzitie cu zambetul pe buze. O doamna de acolo a fost placut surprisa deatitudinea mea happy.
Schimbat rapid si inceput alergare. Primii 5 km au mers lejer, ma simteam foarte bine. Apoi am inceput sa am dureri abdominale. Suficient de puternice incat sa ma sperii dar nu asa puternice incat sa ma opresc. Am incetitnit un pic si am continuat asa vreo 5 km. Am scapat de dureri dar mi s-a terminat energia. Pe ultimii km m-am lipit cumva de doi triatleti si am facut un mic grup multinational - o tipa din Austria, un tip din Ungaria si eu din Romania. Mi s-a parut foarte faina si reprezentativa asocierea asta. Am alergat impreuna si ne-am incurajat unul pe altul vreo 5 km dupa care tipa a accelerat si ne-a lasat in spate. Am alergat cu noul prieten din Ungaria pana la finish. Pentru ca eram cam la limita puterilor i-am propus sa o ia el inainte sa fie singur in poza de final, eu incetineam sa imi recuperez fata de campion :). A fost de acord doar ca brusc si-a vazut familia si s-a oprit cu ei (apoi am vazut ca i-a luat si a trecut cu ei linia de sosire). L-am depasit si am terminat cu un timp total de 12:49:54 (1.44/6:30/4:25) - un pic mai bine decat timpul pe care mi l-am propus.
Am luat o folie de supravietuire si mi-am luat ceva sa mananc moment in care mi s-a facut frig. Dar cu adevarat frig, tremuram din toate incheieturile. M-am dus repede sa imi adun lucrurile, am plecat la masina. Pentru ca plouase si eu nu am fost vigilent, lucrurile imi erau ude, noroc ca avem la masina ceva uscat. Restul e istorie :)
Concluzii:
Un triatlon fain, cred ca e un loc bun de record personal, relativ la costuri mi se pare corect pozitionat
Oamenii in general prietenosi chiar daca nu neaparat foarte animat locul (poate si din cauza vremii neprietenoase)
Medalia de finisher e sub orice critica :). Am medalii de la semimaraton care arata mai bine ca asta. E totusi un full ironman triatlon
Commentaires