Asa cum am scris aici, am plecat la Oradea cu sentimente mixte. Pe de o parte ma simeam in forma buna in special la inot si bicicleta, pe de alta parte ma ingrijora durerea de la picior si faptul ca nu am alergat de 3 saptamani.
Prognoza meteo arata bine, temperaturi ridicate dar apa la inot foarte rece. Organizatorii au anuntat posibilitatea de a scurta distantele in functie de temperatura apei.
Legat de sosire, pregatirea in tranzitie nu sunt prea multe de zis. Organizarea mi s-a parut impecabila la fel ca in anii anteriori. Faptul ca de data asta e o singura tranzitie mi s-a parut un avantaj chiar daca e departe de finish. Dar faptul ca de data asta eram acolo cu multi cunoscuti (noi mei prieteni de la clubul de triatlon Kona) mi-a dat o senzatie de liniste.
Organizatorii au anuntat in final scurtarea probei de inot la 1500m atat pentru half cat si pentru full, din cate am inteles temperatura apei era de 15 grade. Nu mai inotasem niciodata intr-o apa asa rece. Recordul anterior fusese la Transfier unde parca apa avea 18 grade daca imi aduc aminte bine. Am intrat scurt in apa sa ma acomodez si efectiv mi-au inghetat mainile, picioarele si fatza. Senzatia la fatza a fost cea mai neplacuta, imi era greu sa respir. In rest nu m-am simtit inconfortabil. Dupa cateva minute am fost invitati la linia de start. Inotul se desfasura pe un canal lat de vreo 30 m pe o bucla dus-intors. Startul sa dat de pe malul opus tranzitie iar la momentul startului am observat ca erau inca multi concurenti care nu ajunsesera la linia de start. Asta m-a facut, cred, sa ma pozitionez destul de in fatza.
Din cauza apei extrem de reci si din cauza inghesuielii, am avut mari dificultati sa respir si am inotat foarte haotic. Cu cadenta destul de mare si tehnica slaba. Nu am reusit sa respir bilateral deloc pe toata durata cursei. Undeva spre jumatatea traseului adica aproape de punctul de intoarcere m-am calmat si am incercat cat de cat sa ma concentrez si la tehnica dar tot nu puteam respra decent asa ca am ramas la respratia la doua brate. Am iesit din apa dupa aprox 37 min si eram atat de ametit incat nu am reusit sa gasesc butonul potrivit la ceas ca sa contorizez tranzitia. Am reusit in final si am inceput sa ma dezechipez. Foarte greu am dat jos neoprenul de pe mine si in momentul in care am vrut sa ma incalt am vazut ca imi lipseste cipul (in mod normal cipul e prins de glezna). Am alertat organizatorii care au inceput sa se agite dar in final l-am gasit in costumul de neopren. Cazuse cand mi-am dat jost costumul de neopren. Toata treaba asta m-a facut sa pierd in final cel putin 5 min dupa estimarile mele, toata tranzitia a durat peste 10 min. Nu stiu exact cat pentru ca mai intai nu am gasit butonul din prima la iesirea de la inot si apoi l-am apasat din nou din greseala dupa doar 1 minut si ceva.
Mi-am legat preventiv fasa la picior si in sfarsit am iesit din tranzitie. Pana la linia de mount (linia la care poti sa te urci pe bicicleta) era ceva distanta, vreo 3-400m. Odata ajuns acolo am inceput sa ma calmez. Urmau 3 km de legatura apoi o bucla de ~17km care trebuia executata de 5 ori si din nou bucata de legatura. 91km conform organizatorilor, 92km dupa calculele mele. Dupa primii 3 km m-am intrat frumos in ritm si am inceput sa ma simt chiar bine. Am luat doar doua bidoane cu mine, din turele anterioare am vazut ca e suficient si in felul asta nu e nevoie sa ma opresc pe parcurs. Totul a mers impecabil pana la km 70, am reusit o medie de 31,1km/ora, semnificativ peste ce imi propusesem de acasa. Si ma simteam foarte fain! Doar ca la km 70 am facut pana. M-a bulversat asa tare momentul asta ca a fost cea mai lenta schimbare de camera pe care am facut-o vreodata. Mi-a luat peste 12 min. (in mod tipic n-ar trebui sa dureze mai mult de 5 min).
Noroc ca a fost un voluntar langa mine care a observat ca nu am pus camera bine din prima, altfel, probabil, as fi facut pana din nou. In fine, treaba asta m-a demoralizat un pic si restul distantei nu am reusit sa o fac la aceeasi viteza. Parca s-a intetit un pic si vantul sau a fost in mintea mea doar. La final am scos ~3h:22 contorizand si timpul din tranzitie dar daca scadem timpul asta plus cat mi-a luat pana, as fi scos undeva la 3 ore pe 92km. Un timp multumitor, si o performanta suficient de buna (evident pentru mine).
Tranzitia 2 mers foarte bine, 5 min in total cu tot cu o pauza fiziologica mica. Si am pornit la alergat. Primul km l-am alergat cu 5:11 si eram foarte constient ca e mult prea repede. Speranta mea la momentul respectiv era un ritm de 5:20-5:30. Dupa primul km efectiv m-am taiat. Cauzele au fost multiple. Cel mai probabil lipsa de antrenament din ultima vreme a fost una din ele. Apoi, asa cum aveam sa imi dau seama mai tarziu, nu ma hidratasem si nu ma alimentasem suficient. Era foarte cald si nici un pic de umbra pe bucata introductiva de 10 km si mai era si diferenta de nivel. In plus de la km 3 a inceput sa ma doara piciorul destul de tare in locul in care eram accidentat. Am inceput, pentru prima data in cariera mea de triatlet amator sa am ganduri serioase de abandon. Cumva cumva am reusit sa ignor gandurile astea, sa ignor durerea si sa merg mai departe. Dar toate astea m-au dus la o medie de 6:24/km pe prima jumatate a semimaratonului. Primul punct de hidratare era la 9km dar pana acolo am intalnit niste voluntari super inimosi care m-au ajutat cu niste apa. La punctul de hidratare am baut 4 pahare de izotonic si am aruncat pe mine 2 pahare de apa. Dupa cativa metri am simtit ca incep sa imi revin si am inceput sa alerg intr-un ritm rezonabil, undeva la 5:40. Apoi am ajuns la bucla din centru pe care trebuia sa o alerg de 5 ori, aprox 2km. Ritmul aici a fost cu totul altul. Fiind un punct de alimentare pe bucla la care m-am oprit aproape la fiecare tura, timpul total a fost afectat de asta dar totusi am reusit la final sa recuperez o mare parte din timp. Chiar daca pe ultimii 4-5 km am avut crampe serioasa la toti muschii picioarelor, am reusit sa mentin ritmul ridicat si sa nu ma opresc din alergat decat la puctul de revitalizare. Pe utima jumatate de km am incercat chiar sa sprintez, lucru care m-a costat in poza de final.
Am reusit sa trec linia de sosire in ritm alert dar imediat dupa mi s-au blocat muschii si am fost surprins in niste imagini intr-o postura nu tocmai fericita. Dar sunt mandru de mine ca am trast ata de tare de mine si am dat efectiv tot ce avem. La final, timpul la alergare a fost 2:03:47 adica un ritm de 5:50 pentru 20.72 km. Timpul final a fost de 6:11:22 si un onorabil (?) loc 47/60 la categoria de varsta.
Concluzii:
Nu stiu daca mai are sens sa zic ceva de organizare pentru ca e a treia oara cand scriu asta - impecabila. Cel mai fain concurs la care am fost eu in Romania
Pe langa inot-bicicleta-alergare e important sa fii pregatit si pentru alte elemente: tranzitie, nutritie, mecanica bicicletei pentru ca atunci cand conteaza sa te poti misca eficient
Am invatat ca pragul meu de durere e mai sus decat credeam. Pot trage de mine mai tare decat am facut-o pana acum
Sentimentul meu e ca genul asta de program de antrenament (reverse periodisation) functioneaza foarte bine pentru mine. Posibil pentru ca deja am o baza aerobica destul de buna
Trebuie sa fiu un pic mai atent la volum. Posibil accidentarea de la picior sa fie din cauza unui volum prea mare
Comentários